Binomul sacru: om-poezie
Pentru că poezia este elixirul sufletului, ea crează fascinaţie, crează o stare compusă din sentimentele cele mai alese ale spiritului, generează sensibilitate umană, construieşte stări de bine care ne apropie de fericire. Dacă toţi oamenii ar fi poeţi, atunci pământul s-ar transforma într-o planetă a făgăduinţei.
Din păcate, lumea în evoluţia ei neglijează chiar generarea acestor stări care ar putea fi esenţiale pentru modelarea de caractere noi, mai sensibile, mai suple mai umane. Societatea mileniului trei trece printr-un proces „termic” de remodelare rapidă, de reaşezare a unor relaţii interumane care să vină în întâmpinarea noilor schimbări tehnologice şi să creeze noi relaţii societale. Globalizarea este un fenomen mondial ireversibil cu motoarele turate la maxim.Oricât ne-am opune, oricât am încerca să evităm fenomenul, nu vom reuşi! Aceasta deoarece sunt ramuri ale economiei care au explodat, pur şi simplu şi care sunt reactoarele unei noi ordini economice:
- Transporturile, tot mai ofertante şi tot mai ieftine.
- Telecomunicaţiile tot mai complexe şi mai la îndemâna individului.Aproape fiecare om de pe planetă deţine cel puţin un „handy”putând astfel comunica oriunde şi cu oricine.Internetul cu reţelele de socializare a împânzit lumea! Ne vedem zilnic aproape fiecare cu fiecare!
- Turismul care a cuprins planeta ca o frenezie generală. Lumea devine astfel tot mai mică.
- Plătile electronice, decontarile bancare au devenit aproape instantanee.
- Şi nu în ultimul rând investiţiile străine, caracterizate prin transferuri de capital între ţări.
Toate acestea ne duc spre un altfel de lume, fie că ne opunem vremelnic sau nu. Numai prin exemplul „muncii de acasă” putem vedea cât de repede lumea se adaptează şi se remodelează dar tot aşa putem sesiza cât de repede omul se poate îndepărta de societate. Noile relaţii de producţie vor produce mutaţii, unele cu efecte imprevizibile! Oamenii care „muncesc de acasă” se vor deosebi mult de cei care lucrează „la serviciu”! Este doar un exemplu!
Poezia, ca vârf de lance a literaturii suferă şi ea transformări, este prima care reflectă schimbările atât cele de natură socială căt si de natură economică. In această perioadă de tranziţie către o lume globalizată, poezia actuală înregistrează în evoluţia ei o serie de confruntări atât de anvergură naţională (prin contactul dintre culturi, dinamizat mult de către tehnologie) cât şi prin confruntările de natură „colonială”, bazate pe influenţe lingvistice majore care susţinute fiind de „invazia tehnologică şi economică”, produc mutaţii importante, implementând cuvinte şi chiar expresii noi în limbile naţionale. Aşadar influenţele lingvistice sunt primele care se vor reflecta în poezie iar păstrarea „filonului” specific naţional va fi tot mai dificilă. Vom asista la schimbări majore în această direcţie cu rezultate noi, mai bune sau mai puţin bune…Vor interveni desigur şi influenţe comportamentale, omul secolului XXI va fi desigur foarte diferit de cel dinainte.Influenţele complexe vor genera comportamente şi sisteme de valori diferite, deci conştiinţe diferite. Poezia oricum va rămâne pentru că atâta timp cât vor exista oameni, va exista şi poezie! Binomul acesta sacru(om-poezie) va rămâne până la capat şi va fi capabil să mai panseze mult timp rănile sufletului!
Radu Matei Todoran