CEASUL UNIRII TUTUROR POEȚILOR
De-abia acum și la acest ceas, când lumea este amenințată iresponsabil cu aneantizarea, cu apocalipsa ei nucleară, când se află sub tirul rachetelor ucigașe celor mai sofisticate și performante întru distrugerea vieții, și noi, poeții, scriitorii în general, poate vom reuși să înțelegem cât am avea de câștigat dacă ne-am uni cu toții, peste toate frontierele și peste toate orgoliile și ambițiile noastre, spre a ne face auziți într-un singur glas. Acela al păcii, al libertății, al dragostei și al frăției dintre oameni. Un glas care să zguduie acest pământ căzut pradă pericolelor, fricii, egoismului, brutalității, zgomotului cizmelor sau bocancilor militari, dronelor, tancurilor, tunurilor și rachetelor care amenință fragilul echilibru al construcției noastre umane.
Să ne unim chair și cu aceia dintre noi mai înclinați de a sări în grabă asupra peniței lor și a redacta texte în care-și exprimă revolta imediată, se amestecă în dezbateri publice pro și contra și se grăbesc spre a a arăta cu degetul pe cei vinovați, intrând de facto în jocul politic al puternicilor zilei. Sau ceilalți, care, mai mult sau mai puțin inocenți, vor dezvolta argumente și viziuni diferite conform credințelor și convingerilor lor curate, dar și ei, adeseori, nefiind decât niște manipulați ideologic.
Poetul, așa-zis vizionarul, nu poate intra atât de spontan în focul luptelor de diferite feluri, fiind atent doar la miza prezentului, deorece el nu deține secretul scopurilor strategice ale unor domenii care nu sunt ale sale. Lumea lui se compune dintr-o unitate universală, o natură care depășește tangențialul și ordinea atribuită evenimentelor clipei.
Și atunci, da, dacă vrem să ne eliberăm sufletul și penița redactându-ne amărăciunile contra tuturor monstruozităților momentului, de ce nu? Dar textul produs astfel nu va rămâne decât o notiță în carnetul nostru personal pentru a păstra în el toate amintirile noastre morbide.
Va fi însă cu totul altceva dacă scrierea unui poem va ajunge să transceadă fenomenele, transformându-le în veritabile emoții – nu o reeditare, nici un plagiat al Istoriei – ci o voce de înaltă valoare, care să exprime însăși demnitatea veritabilă a condiției Omului.
Aceasta este singura cerință pentru ca, în ciuda tuturor tentațiilor de a ne ne exalta conștiințele, să alcătuim și să păstram unitatea poeților atât de prețioasă și indispensabilă care caracterizează adevărata poezie. Pentru a ne acorda singura șansă de care dispunem încă de a găsi adevărata lungime de undă care să străpungă urechile contemporanilor noștri, dincolo de scurta lor existență și să servească drept model de referință pentru generațiile viitoare spre a se situa, măcar ele, într-o înțelepciune umană care să le absolve de ură și de război.
Umanismul poeților se măsoară în individualitatea actelor fiecăruia și asta, în cea mai fină discreție, deoarece fără acestă înțeleaptă ponderare, strigătele noastre nu ar merita nici cel mai mic ecou.
La această oră gravă a Istoriei Mondiale, în care toate îndoielile sunt permise, în ceea ce privește adevărata capacitate a societăților noastre de a da dovadă de o autentică putere de analiză obiectictivă, în interesul popoarelor, dar de asemenea și a unor sisteme de guvernare care să excludă corupția și mafiile de tot soiul, să visăm că stă în puterea noastră, a poeților, de a face și a rosti acel cântec universal care să înțepenească toate șenilele, să oprească rachetele ucigașe în standurile lor de lansare, să despietrească inimile înghețate ale dictatorilor și sceleraților și să facă să nu se mai audă nicăieri pe pământ decât glasul nebiruit al poeziei, al păcii și al iubirii nepieritoare!
În acest context colectivul de redacție al Revistei ZENIT22 vine cu două provocări concrete:
- Deschiderea unei rubrici permanente intitulată POEMELE PĂCII unde, începând cu numărul următor vom publica cele mai frumoase poeme cu tematică antirăzboinică și în favoarea păcii în Ucraina, primite de la colaboratorii noștri poeți. Invităm deci poeții din toate colțurile țării să ne trimită asemenea poeme și-i asigurăm că ele vor fi publicate cu prioritate, evident și în funcție de necesarul criteriu valoric.
- Inițiem de asemenea un concurs permanent pe aceeași temă și sub același generic: POEMELE PĂCII, iar câștigătorii vor fi publicați de asemenea în fiecare număr al revistei noastre.
În acest număr al ZENIT22 inagurăm la sfârșitul revistei rubrica POEMELE PĂCII, cu poemul Paix (Pace) al poetului francez de origine libiană Salah Stétié .
Așteptăm deci colaborări și înscrieri la concurs cât mai numeroase.